Zi de zi ne lovim de tot felul de intrebari.Unele logice..altele mai stupide…sau cate putin din amandoua (depinde de unghiul din care privesti).Sunt sigura ca ati avut si voi zile in care nu suportati sa dati explicatii.Poate din cauza starii de spirit,poate din cauza persoanei care va pune o intrebare (doua..trei). Pai haideti sa vedem ce anume va deranjeaza.
Eu una,recunosc,sunt adepta intrebarii: “De ce?”. De ce? Uite asa,pentru ca nimeni nu face nimic sau nu zice nimic fara sa aiba un scop,un motiv.Mi se pare normal ca in momentul in care spui ceva,negi ceva sau..ceri ceva (!) sa si argumentezi. Iubitzelul meu spune ca il exasperez cateodata cu intrebarea asta. Dar mai oameni buni,nu vi se pare normal sa si argumentati o afirmatie sau o cerere? Par example: Te suna … X-ulescu si iti spune ca nu mai poate sa te ajute cu..ceva. Atat.Nu mai spune nimic altceva. Tu .. bineinteles,ca o persoana nedumerita ce esti,intrebi : Pai de ce?Atat timp cat nu ai nimic de ascuns ar trebui sa-mi explici Tu motivul pentru care faci (sau nu) un lucru.Nu sa astepti sa te intreb eu.
Acum poate ca m-am facut inteleasa.Tocmai de aceea,intrebarea “de ce?” nu mi se pare deranjanta,exasperanta sau o intrebare care efectiv te scoate din minti.
Pe de alta parte,intrebari gen :cu cine?unde?cand? mi se par… X( ~X( . Da,pun si eu intrebarile astea,asa cum face orice om.Dar in clipa in care vine cineva la tine si te intreaba insistent: Unde mergi..cu cine..la ce ora etc iti vine efectiv sa-i f**i una. De ce ?! Pentru ca suna ca un interogatoriu. De-aia. 
Si totusi de ce (?!) scriu eu articolul asta? Pentru ca ma aflu aproape zilnic in situatii de genul celor descrise mai sus.Pentru ca zi de zi,se gaseste cate o persoana exasperanta care sa te scoata din minti cu aceleasi intrebari pe care ti le puneau parintii cand erai doar un kinder. Atat am avut de spus.Noapte buna dragi cititori! :* (stiu ca existati,mi-o arata statistica 
) )
